Codul penal

CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (*actualizat*)

(LEGEA nr. 286)

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 24 iulie 2009
Data intrarii in vigoare : 1 februarie 2014
Potrivit art. 446 din prezentul cod:
„(1) Prezentul cod intra in vigoare la data care va fi stabilita in legea pentru punerea in aplicare a acestuia, cu exceptia dispozitiilor alin. (2) si alin. (3), care intra in vigoare la 4 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentului cod.
(2) Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificarile ulterioare, si Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificarile ulterioare, se abroga.
(3) In termen de 12 luni de la data publicarii prezentului cod in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea in aplicare a Codului penal.”
Conform art. III din LEGEA nr. 27 din 16 martie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 20 martie 2012 modificarile aduse de catre art. II din acelasi act normativ, intra in vigoare la data intrarii in vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

ART. 172
Dispozitii generale
Ori de cate ori legea penala foloseste un termen sau o expresie dintre cele aratate in prezentul titlu, intelesul acesteia este cel prevazut in articolele urmatoare, afara de cazul cand legea penala dispune altfel.
ART. 173
Legea penala
Prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege.
ART. 174
Savarsirea unei infractiuni
Prin savarsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.
ART. 175
Functionar public
(1) Functionar public, in sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie:
a) exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti;
b) exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura;
c) exercita, singura sau impreuna cu alte persoane, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
———–
Lit. c) a alin. (1) al art. 175 a fost modificata de pct. 19 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(2) De asemenea, este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.
ART. 176
Public
Prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice care administreaza sau exploateaza bunurile proprietate publica.
ART. 177
Membru de familie
(1) Prin membru de familie se intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc.
(2) Dispozitiile din legea penala privitoare la membru de familie, in limitele prevazute in alin. (1) lit. a), se aplica, in caz de adoptie, si persoanei adoptate ori descendentilor acesteia in raport cu rudele firesti.
ART. 178
Informatii secrete de stat si inscrisuri oficiale
(1) Informatii secrete de stat sunt informatiile clasificate astfel, potrivit legii.
(2) Inscris oficial este orice inscris care emana de la o persoana juridica dintre cele la care se refera art. 176 ori de la persoana prevazuta in art. 175 alin. (2) sau care apartine unor asemenea persoane.
ART. 179
Arme
(1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispozitii legale.
(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac.
ART. 180
Instrument de plata electronica
Prin instrument de plata electronica se intelege un instrument care permite titularului sa efectueze retrageri de numerar, incarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica, precum si transferuri de fonduri, altele decat cele ordonate si executate de catre institutii financiare.
ART. 181
Sistem informatic si date informatice
(1) Prin sistem informatic se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(2) Prin date informatice se intelege orice reprezentare a unor fapte, informatii sau concepte intr-o forma care poate fi prelucrata printr-un sistem informatic.
ART. 182
Exploatarea unei persoane
Prin exploatarea unei persoane se intelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat;
b) tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestari pornografice in vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuala;
d) obligarea la practicarea cersetoriei;
e) prelevarea de organe, tesuturi sau celule de origine umana, in mod ilegal.
———–
Lit. e) a art. 182 a fost modificata de pct. 20 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
ART. 183
Consecinte deosebit de grave
Prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000 lei.
ART. 184
Fapta savarsita in public
Fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa:
a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoana;
b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;
c) intr-un loc neaccesibil publicului, insa cu intentia ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante.
ART. 185
Timp de razboi
Prin timp de razboi se intelege durata starii de mobilizare a fortelor armate sau durata starii de razboi.
ART. 186
Calculul timpului
(1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, saptamana de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.
(2) Daca limita de pedeapsa este exprimata intr-un termen pe luni care nu este divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma sa se aplice, fractia se va aplica asupra termenului transformat in zile, dupa care durata obtinuta se transforma in luni. In acest caz, luna se socoteste de 30 de zile si se iau in calcul doar zilele intregi rezultate din aplicarea fractiei.
(3) In cazul limitelor de pedeapsa exprimate in ani se aplica in mod corespunzator dispozitiile alin. (2), transformarea facandu-se intre ani si luni.
ART. 187
Pedeapsa prevazuta de lege
Prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

ART. 165
Reabilitarea de drept
Reabilitarea are loc de drept in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa inchisorii care nu depaseste 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit o alta infractiune.
ART. 166
Reabilitarea judecatoreasca
(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta, dupa implinirea urmatoarelor termene:
a) 4 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depaseste 5 ani;
b) 5 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
c) 7 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in cazul pedepsei detentiunii pe viata, comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii;
d) 10 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata, considerata executata ca urmare a gratierii, a implinirii termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau a liberarii conditionate.
(2) Condamnatul decedat pana la implinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat daca instanta, evaluand comportarea condamnatului pana la deces, apreciaza ca merita acest beneficiu.
ART. 167
Calculul termenului de reabilitare
(1) Termenele prevazute in art. 165 si art. 166 se socotesc de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale sau de la data cand aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul in care amenda a fost achitata integral sau executarea ei s-a stins in orice alt mod.
(3) In caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere, daca la acea data hotararea de condamnare era definitiva, sau de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, daca actul de gratiere se refera la infractiuni in curs de judecata.
(4) In caz de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei, termenul curge de la data implinirii termenului de supraveghere.
(5) In cazul condamnarilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaza in raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executarii ultimei pedepse.
ART. 168
Conditiile reabilitarii judecatoresti
Cererea de reabilitare judecatoreasca se admite daca cel condamnat intruneste urmatoarele conditii:
a) nu a savarsit o alta infractiune in intervalul de timp prevazut in art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecata si si-a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand acesta dovedeste ca nu a avut posibilitatea sa le indeplineasca sau cand partea civila a renuntat la despagubiri.
ART. 169
Efectele reabilitarii de drept sau judecatoresti
(1) Reabilitarea face sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare in functia din care condamnatul a fost scos in urma condamnarii ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta.
ART. 170
Reinnoirea cererii de reabilitare judecatoreasca
(1) In caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o noua cerere decat dupa un termen de un an, care se socoteste de la data respingerii cererii prin hotarare definitiva.
(2) Conditiile prevazute in art. 168 trebuie sa fie indeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsa ca urmare a neindeplinirii unor conditii de forma poate fi reinnoita potrivit Codului de procedura penala.
ART. 171
Anularea reabilitarii
Reabilitarea judecatoreasca va fi anulata cand, dupa acordarea ei, s-a descoperit ca cel reabilitat mai savarsise o infractiune care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

ART. 160
Efectele gratierii
(1) Gratierea are ca efect inlaturarea, in totul sau in parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai usoara.
(2) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si masurilor educative neprivative de libertate, in afara de cazul cand se dispune altfel prin actul de gratiere.
(3) Gratierea nu are efect asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.
(4) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere, in afara de cazul in care se dispune altfel prin actul de gratiere.
ART. 161
Prescriptia executarii pedepsei
(1) Prescriptia inlatura executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale in cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.
——–
Alin. (2) al art. 161 a fost modificat de pct. 3 al art. II din LEGEA nr. 27 din 16 martie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 20 martie 2012.

(3) Prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale nici in cazul infractiunilor prevazute la alin. (2) lit. b) pentru care, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii, nu s-a implinit termenul de prescriptie a executarii.
——–
Alin. (3) al art. 161 a fost introdus de pct. 4 al art. II din LEGEA nr. 27 din 16 martie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 20 martie 2012.

ART. 162
Termenele de prescriptie a executarii pedepsei
(1) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica sunt:
a) 20 de ani, cand pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, in cazul celorlalte pedepse cu inchisoarea;
c) 3 ani, in cazul cand pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevazute in alin. (1) se socotesc de la data cand hotararea de condamnare a ramas definitiva.
(3) In cazul revocarii sau anularii amanarii aplicarii pedepsei, suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori liberarii conditionate, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare sau anulare a ramas definitiva.
(4) In cazul revocarii liberarii conditionate, in conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare a ramas definitiva si se calculeaza in raport cu restul de pedeapsa neexecutat.
(5) In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, termenul de prescriptie curge de la data cand hotararea de inlocuire a ramas definitiva si se calculeaza in raport cu durata pedepsei inchisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si masurile de siguranta nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se executa se intelege pedeapsa stabilita de instanta, tinandu-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.
ART. 163
Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei
(1) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei se intrerupe prin inceperea executarii pedepsei. Sustragerea de la executare, dupa inceperea executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescriptie a executarii se intrerupe si prin savarsirea din nou a unei infractiuni.
(3) Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei amenzii se intrerupe si prin inlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.
ART. 164
Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei
(1) Cursul termenului prescriptiei executarii pedepsei este suspendat in cazurile si conditiile prevazute in Codul de procedura penala.
(2) Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

ART. 152
Efectele amnistiei
(1) Amnistia inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita. Daca intervine dupa condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.
ART. 153
Prescriptia raspunderii penale
(1) Prescriptia inlatura raspunderea penala.
(2) Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul:
a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, indiferent de data la care au fost comise;
b) infractiunilor prevazute la art. 188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei.
——–
Alin. (2) al art. 153 a fost modificat de pct. 1 al art. II din LEGEA nr. 27 din 16 martie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 20 martie 2012.

(3) Prescriptia nu inlatura raspunderea penala nici in cazul infractiunilor prevazute la alin. (2) lit. b) pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie, generala sau speciala, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii.
——–
Alin. (3) al art. 153 a fost introdus de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 27 din 16 martie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 20 martie 2012.
ART. 154
Termenele de prescriptie a raspunderii penale
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevazute in prezentul articol incep sa curga de la data savarsirii infractiunii. In cazul infractiunilor continue termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii, in cazul infractiunilor continuate, de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar in cazul infractiunilor de obicei, de la data savarsirii ultimului act.
(3) In cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) In cazul infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, savarsite fata de un minor, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat inainte de implinirea majoratului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data decesului.
ART. 155
Intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.
(2) Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
(3) Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni.
———–
Alin. (4) al art. 155 a fost modificat de pct. 18 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(5) Admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face sa curga un nou termen de prescriptie a raspunderii penale.
ART. 156
Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
ART. 157
Lipsa plangerii prealabile
(1) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala.
(2) Fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut numai de catre una dintre ele.
(3) Fapta atrage raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la savarsirea acesteia, chiar daca plangerea prealabila s-a facut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restransa sau o persoana juridica ce este reprezentata de faptuitor, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu.
(5) Daca persoana vatamata a decedat sau in cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidata, inainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plangerii, actiunea penala poate fi pusa in miscare din oficiu.
ART. 158
Retragerea plangerii prealabile
(1) Retragerea plangerii prealabile poate interveni pana la pronuntarea unei hotarari definitive, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile.
(2) Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala a persoanei cu privire la care plangerea a fost retrasa.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plangerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. In cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa, retragerea se face cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(4) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile, dar actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu in conditiile legii, retragerea plangerii produce efecte numai daca este insusita de procuror.
ART. 159
Impacarea
(1) Impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea o prevede in mod expres.
(2) Impacarea inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
(3) Impacarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, impacarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restransa se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(5) In cazul persoanei juridice, impacarea se realizeaza de reprezentantul sau legal sau conventional ori de catre persoana desemnata in locul acestuia. Impacarea intervenita intre persoana juridica ce a savarsit infractiunea si persoana vatamata nu produce efecte fata de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) In cazul in care infractiunea este savarsita de reprezentantul persoanei juridice vatamate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.

CAP. I
Dispozitii generale

ART. 135
Conditiile raspunderii penale a persoanei juridice
(1) Persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.
(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte.
ART. 136
Pedepsele aplicabile persoanei juridice
(1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si complementare.
(2) Pedeapsa principala este amenda.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciara;
f) afisarea sau publicarea hotararii de condamnare.
ART. 137
Stabilirea amenzii pentru persoana juridica
(1) Amenda consta in suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa intre 100 si 5.000 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins intre 30 de zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda tinand cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se determina tinand seama de cifra de afaceri, in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial in cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:
a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani, unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viata.
(5) Cand prin infractiunea savarsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

CAP. II
Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

ART. 138
Aplicarea si executarea pedepselor complementare in cazul persoanei juridice
(1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci cand instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de imprejurarile cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa.
(3) Pedepsele complementare prevazute in art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica in mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare incepe dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
ART. 139
Dizolvarea persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice se aplica atunci cand:
a) persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni;
b) obiectul sau de activitate a fost deturnat in scopul comiterii de infractiuni, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 3 ani.
(2) In caz de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute in art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
(3) Abrogat.
———–
Alin. (3) al art. 139 a fost abrogat de pct. 16 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
ART. 140
Suspendarea activitatii persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta in interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice in realizarea careia a fost savarsita infractiunea.
(2) In caz de neexecutare, cu rea-credinta, a pedepsei complementare prevazute in art. 136 alin. (3) lit. f), instanta dispune suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pana la punerea in executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
(3) Daca pana la implinirea termenului prevazut in alin. (2) pedeapsa complementara nu a fost pusa in executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
ART. 141
Neaplicarea dizolvarii sau suspendarii activitatii persoanei juridice
(1) Pedepsele complementare prevazute in art. 136 alin. (3) lit. a) si lit. b) nu pot fi aplicate institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor nationale, constituite potrivit legii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.
ART. 142
Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
(1) Pedeapsa complementara a inchiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice consta in inchiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apartinand persoanei juridice cu scop lucrativ, in care s-a desfasurat activitatea in realizarea careia a fost savarsita infractiunea.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.
ART. 143
Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice
Pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice consta in interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevazute de lege.
ART. 144
Plasarea sub supraveghere judiciara
(1) Pedeapsa complementara a plasarii sub supraveghere judiciara presupune desfasurarea sub supravegherea unui mandatar judiciar a activitatii care a ocazionat comiterea infractiunii, pe o perioada de la un an la 3 ani.
———–
Alin. (1) al art. 144 a fost modificat de pct. 17 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(2) Mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci cand constata ca persoana juridica nu a luat masurile necesare in vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. In cazul in care instanta constata ca sesizarea este intemeiata, dispune inlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevazuta la art. 140.
———–
Alin. (2) al art. 144 a fost modificat de pct. 17 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciara nu se aplica in cazul persoanelor juridice mentionate in art. 141.
ART. 145
Afisarea sau publicarea hotararii de condamnare
(1) Afisarea hotararii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
(2) Prin afisarea sau publicarea hotararii de condamnare nu poate fi dezvaluita identitatea altor persoane.
(3) Afisarea hotararii de condamnare se realizeaza in extras, in forma si locul stabilite de instanta, pentru o perioada cuprinsa intre o luna si 3 luni.
(4) Publicarea hotararii de condamnare se face in extras si in forma stabilita de instanta, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuala, desemnate de instanta.
(5) Daca publicarea se face prin presa scrisa sau audiovizuala, instanta stabileste numarul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar in cazul publicarii prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depasi 3 luni.
CAP. III
Dispozitii comune
ART. 146
Recidiva in cazul persoanei juridice
(1) Exista recidiva pentru persoana juridica atunci cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la reabilitare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depasita.
(2) In caz de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate, fara a depasi maximul general al pedepsei amenzii.
(3) Daca amenda anterioara nu a fost executata, in tot sau in parte, amenda stabilita pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas neexecutat din aceasta.
(4) Dispozitiile art. 42 se aplica in mod corespunzator.
ART. 147
Atenuarea si agravarea raspunderii penale a persoanei juridice
(1) In caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediara sau de cauze de atenuare ori agravare a raspunderii penale, persoanei juridice i se aplica regimul amenzii prevazut de lege pentru persoana fizica.
(2) In caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu continut diferit, se cumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut se aplica cea mai grea.
(3) In caz de pluralitate de infractiuni, masurile de siguranta luate conform art. 112 se cumuleaza.
ART. 148
Prescriptia raspunderii penale
Raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru persoana fizica, dispozitiile art. 153-156 aplicandu-se in mod corespunzator.
ART. 149
Prescriptia executarii pedepsei
(1) Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie intr-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplica in mod corespunzator.
ART. 150
Reabilitarea persoanei juridice
Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca, in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementara a fost executata sau considerata ca executata, aceasta nu a mai savarsit nicio alta infractiune.
ART. 151
Efectele comasarii si divizari persoanei juridice
(1) In cazul pierderii personalitatii juridice prin fuziune, absorbtie sau divizare intervenita dupa comiterea infractiunii, raspunderea penala si consecintele acesteia se vor angaja:
a) in sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
b) in sarcina persoanei juridice absorbante;
c) in sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobandit fractiuni din patrimoniul persoanei divizate.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va tine seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infractiunea, precum si de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisa fiecarei persoane juridice participante la operatiune.

CAP. I
Regimul raspunderii penale a minorului

ART. 113
Limitele raspunderii penale
(1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.
(2) Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.
ART. 114
Consecintele raspunderii penale
(1) Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate.
(2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate in urmatoarele cazuri:
a) daca a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;
b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.
ART. 115
Masurile educative
(1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Masurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civica;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfarsit de saptamana;
d) asistarea zilnica.
2. Masurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea intr-un centru educativ;
b) internarea intr-un centru de detentie.
(2) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, in conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute in art. 74.
ART. 116
Referatul de evaluare
(1) In vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute in art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune intocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se intocmeste de catre serviciul de probatiune in toate cazurile in care instanta dispune asupra masurii educative ori asupra modificarii sau incetarii executarii obligatiilor impuse, cu exceptia situatiei prevazute la art. 126, cand acesta va fi intocmit de catre centrul educativ ori de detentie.
———–
Alin. (2) al art. 116 a fost modificat de pct. 15 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

CAP. II
Regimul masurilor educative neprivative de libertate

ART. 117
Stagiul de formare civica
(1) Masura educativa a stagiului de formare civica consta in obligatia minorului de a participa la un program cu o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa inteleaga consecintele legale si sociale la care se expune in cazul savarsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul sau viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participarii si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civica, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fara a afecta programul scolar sau profesional al minorului.
ART. 118
Supravegherea
Masura educativa a supravegherii consta in controlarea si indrumarea minorului in cadrul programului sau zilnic, pe o durata cuprinsa intre doua si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesionala si prevenirea desfasurarii unor activitati sau intrarea in legatura cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de indreptare a acestuia.
ART. 119
Consemnarea la sfarsit de saptamana
(1) Masura educativa a consemnarii la sfarsit de saptamana consta in obligatia minorului de a nu parasi locuinta in zilele de sambata si duminica, pe o durata cuprinsa intre 4 si 12 saptamani, afara de cazul in care, in aceasta perioada, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfasura anumite activitati impuse de instanta.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
ART. 120
Asistarea zilnica
(1) Masura educativa a asistarii zilnice consta in obligatia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfasurare a activitatilor, precum si interdictiile impuse minorului.
(2) Masura educativa a asistarii zilnice se ia pe o durata cuprinsa intre 3 si 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
ART. 121
Obligatii ce pot fi impuse minorului
(1) Pe durata executarii masurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara sau formare profesionala;
b) sa nu depaseasca, fara acordul serviciului de probatiune, limita teritoriala stabilita de instanta;
c) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
d) sa nu se apropie si sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instanta;
e) sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala.
(2) Cand stabileste obligatia prevazuta in alin. (1) lit. d), instanta individualizeaza, in concret, continutul acestei obligatii, tinand seama de imprejurarile cauzei.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor impuse de instanta se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executarii masurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin.
ART. 122
Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.
ART. 123
Prelungirea sau inlocuirea masurilor educative neprivative de libertate
(1) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune:
a) prelungirea masurii educative, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;
b) inlocuirea masurii luate cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) inlocuirea masurii luate cu internarea intr-un centru educativ, in cazul in care, initial, s-a luat masura educativa neprivativa de libertate cea mai severa, pe durata sa maxima.
(2) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b), daca nici de aceasta data nu sunt respectate conditiile de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta inlocuieste masura educativa neprivativa de libertate cu masura internarii intr-un centru educativ.
(3) Daca minorul aflat in executarea unei masuri educative neprivative de libertate savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta dispune:
a) prelungirea masurii educative luate initial, fara a putea depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta;
b) inlocuirea masurii luate initial cu o alta masura educativa neprivativa de libertate mai severa;
c) inlocuirea masurii luate initial cu o masura educativa privativa de libertate.
(4) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si in alin. (3) lit. a) si lit. b), instanta poate impune noi obligatii in sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor existente.

CAP. III
Regimul masurilor educative privative de libertate

ART. 124
Internarea intr-un centru educativ
(1) Masura educativa a internarii intr-un centru educativ consta in internarea minorului intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare sociala.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre unu si 3 ani.
(3) Daca in perioada internarii minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta poate mentine masura internarii intr-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fara a depasi maximul prevazut de lege, sau o poate inlocui cu masura internarii intr-un centru de detentie.
(4) In cazul in care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a implinit varsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani.
(5) Odata cu inlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 121 pana la implinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru educativ.
(7) In cazul savarsirii, pana la implinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii intr-un centru educativ cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra inlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pana la maximul prevazut de lege;
b) internarea intr-un centru de detentie.
ART. 125
Internarea intr-un centru de detentie
(1) Masura educativa a internarii intr-un centru de detentie consta in internarea minorului intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani, afara de cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, cand internarea se ia pe o perioada cuprinsa intre 5 si 15 ani.
(3) Daca in perioada internarii minorul savarseste o noua infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurenta savarsita anterior, instanta prelungeste masura internarii, fara a depasi maximul prevazut in alin. (2), determinat in raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevazute de lege pentru infractiunile savarsite. Din durata masurii educative se scade perioada executata pana la data hotararii.
(4) In cazul in care pe durata internarii minorul a dovedit interes constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale, dupa executarea a cel putin jumatate din durata internarii, instanta poate dispune:
a) inlocuirea internarii cu masura educativa a asistarii zilnice pe o perioada egala cu durata internarii neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, daca persoana internata nu a implinit varsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, daca persoana internata a implinit varsta de 18 ani.
(5) Odata cu inlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute in art. 121, pana la implinirea duratei masurii internarii.
(6) Daca minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare a masurii asistarii zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra inlocuirii sau liberarii si dispune executarea restului ramas neexecutat din durata masurii internarii intr-un centru de detentie.
(7) In cazul savarsirii, pana la implinirea duratei internarii, a unei noi infractiuni de catre o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si fata de care s-a dispus inlocuirea masurii internarii intr-un centru de detentie cu masura asistarii zilnice, instanta revine asupra inlocuirii si dispune:
a) executarea restului ramas din durata masurii internarii intr-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internari in conditiile prevazute in alin. (3).
ART. 126
Schimbarea regimului de executare
Daca in cursul executarii unei masuri educative privative de libertate persoana internata, care a implinit varsta de 18 ani, are un comportament prin care influenteaza negativ sau impiedica procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executarii masurii educative intr-un penitenciar.
ART. 127
Calculul duratei masurilor educative
In cazul masurilor educative privative de libertate, dispozitiile art. 71-73 se aplica in mod corespunzator.

CAP. IV
Dispozitii comune

ART. 128
Efectele cauzelor de atenuare si agravare
In cazul infractiunilor savarsite in timpul minoritatii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute in vedere la alegerea masurii educative si produc efecte intre limitele prevazute de lege pentru fiecare masura educativa.
ART. 129
Pluralitatea de infractiuni
(1) In caz de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii se stabileste si se ia o singura masura educativa pentru toate faptele, in conditiile art. 114, tinand seama de criteriile prevazute in art. 74.
(2) In cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta.
(3) In cazul prevazut in alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul savarsirii infractiunii comise dupa majorat pana la data judecarii.
(4) In cazul savarsirii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concurente se aplica mai intai regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupa care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amanarii aplicarii pedepsei sau al suspendarii executarii sub supraveghere.
ART. 130
Descoperirea unei infractiuni savarsite in timpul minoritatii
Daca pe durata termenului de supraveghere al amanarii aplicarii pedepsei, al suspendarii sub supraveghere ori al liberarii conditionate se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o infractiune in timpul minoritatii pentru care s-a luat, chiar dupa expirarea acestui termen, o masura educativa privativa de libertate, amanarea, suspendarea sau liberarea se anuleaza, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 129 alin. (2)-(4).
ART. 131
Prescriptia raspunderii penale a minorilor
Termenele de prescriptie a raspunderii penale, prevazute in art. 154, se reduc la jumatate pentru cei care la data savarsirii infractiunii erau minori si se intrerup sau se suspenda in conditiile prevazute de lege pentru majori.
ART. 132
Prescriptia executarii masurilor educative
(1) Masurile educative neprivative de libertate se prescriu intr-un termen de 2 ani de la data ramanerii definitive a hotararii prin care au fost luate.
(2) Masurile educative privative de libertate se prescriu intr-un termen egal cu durata masurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.
(3) Termenele de prescriptie a executarii masurilor educative se intrerup si se suspenda in conditiile prevazute de lege pentru majori.
(4) In cazul inlocuirii masurilor educative, executarea se prescrie in raport cu masura educativa mai grea si curge de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus inlocuirea.
ART. 133
Efectele masurilor educative
Masurile educative nu atrag interdictii, decaderi sau incapacitati.
ART. 134
Minorul devenit major
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica si majorilor care, la data savarsirii infractiunii, aveau varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani.
(2) Cand, la data pronuntarii hotararii prin care s-a luat o masura educativa privativa de libertate, infractorul a implinit varsta de 18 ani, instanta, tinand seama de posibilitatile sale de indreptare, de varsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevazute in art. 74, poate dispune executarea masurii educative intr-un penitenciar.

CAP. I
Dispozitii generale

ART. 107
Scopul masurilor de siguranta
(1) Masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala.
(2) Masurile de siguranta se iau fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala, nejustificata.
(3) Masurile de siguranta se pot lua si in situatia in care faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa.
ART. 108
Categoriile masurilor de siguranta
Masurile de siguranta sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii;
d) confiscarea speciala.
e) confiscarea extinsa.
——–
Lit. e) a art. 108 a fost introdusa de pct. 1 al art. II din LEGEA nr. 63 din 17 aprilie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 258 din 19 aprilie 2012.
CAP. II
Regimul masurilor de siguranta

ART. 109
Obligarea la tratament medical
(1) Daca faptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze un tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
(2) Cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu urmeaza tratamentul, se poate dispune internarea medicala.
(3) Daca persoana obligata la tratament este condamnata la o pedeapsa privativa de libertate, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei.
ART. 110
Internarea medicala
Cand faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sufera de o boala infectocontagioasa si prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii intr-o unitate sanitara de specialitate, pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol.
ART. 111
Interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii
(1) Cand faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfasurarea unei alte activitati, se poate lua masura interzicerii exercitarii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Masura de siguranta poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
ART. 112
Confiscarea speciala
(1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
(2) In cazul prevazut in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime.
(3) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa.
(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.
(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c).
Confiscarea extinsa
ART. 112^1
(1) Sunt supuse confiscarii si alte bunuri decat cele mentionate la art. 112, in cazul in care persoana este condamnata pentru comiterea uneia dintre urmatoarele infractiuni, daca fapta este susceptibila sa ii procure un folos material si pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infractiuni privind traficul de droguri si de precursori;
b) infractiuni privind traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infractiuni privind frontiera de stat a Romaniei;
d) infractiunea de spalare a banilor;
e) infractiuni din legislatia privind prevenirea si combaterea pornografiei;
f) infractiuni din legislatia privind combaterea terorismului;
g) constituirea unui grup infractional organizat;h) infractiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export, deturnarea de fonduri, infractiuni privind regimul importului si al exportului, precum si al introducerii si scoaterii din tara de deseuri si reziduuri;
l) infractiuni privind jocurile de noroc;
m) infractiuni de coruptie, infractiunile asimilate acestora, precum si infractiunile impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infractiuni de evaziune fiscala;
o) infractiuni privind regimul vamal;
p) infractiuni de frauda comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice;
q) traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana.
(2) Confiscarea extinsa se dispune daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de 5 ani inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii, pana la data emiterii actului de sesizare a instantei, depaseste in mod vadit veniturile obtinute de aceasta in mod licit;
b) instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor prevazute la alin. (1).
(3) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (2) se va tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata ori de un tert unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra careia persoana condamnata detine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se intelege si sumele de bani.
(5) La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobandite se vor avea in vedere valoarea bunurilor la data dobandirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, membrii familiei acesteia.
(6) Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.
(7) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobandite in perioada prevazuta la alin. (2), care excedeaza nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
——–
Art. 112^1 a fost introdus de pct. 2 al art. II din LEGEA nr. 63 din 17 aprilie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 258 din 19 aprilie 2012.

CAP. I
Categoriile pedepselor

ART. 53
Pedepsele principale
Pedepsele principale sunt:
a) detentiunea pe viata;
b) inchisoarea;
c) amenda.
ART. 54
Pedeapsa accesorie
Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii unor drepturi, din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei privative de libertate.
ART. 55
Pedepsele complementare
Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea exercitarii unor drepturi;
b) degradarea militara;
c) publicarea hotararii de condamnare.

CAP. II
Pedepsele principale

SECTIUNEA 1
Detentiunea pe viata

ART. 56
Regimul detentiunii pe viata
Detentiunea pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata si se executa potrivit legii privind executarea pedepselor.
ART. 57
Neaplicarea detentiunii pe viata
Daca la data pronuntarii hotararii de condamnare inculpatul a implinit varsta de 65 de ani, in locul detentiunii pe viata i se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima.
ART. 58
Inlocuirea detentiunii pe viata
In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 65 de ani in timpul executarii pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viata poate fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima, daca a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei, a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca, si a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii sociale.
ART. 59
Calculul pedepsei in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata
In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.

SECTIUNEA a 2-a
Inchisoarea

ART. 60
Regimul inchisorii
Inchisoarea consta in privarea de libertate pe durata determinata, cuprinsa intre 15 zile si 30 de ani, si se executa potrivit legii privind executarea pedepselor.

SECTIUNEA a 3-a
Amenda

ART. 61
Stabilirea amenzii
(1) Amenda consta in suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare unei zile-amenda, cuprinsa intre 10 lei si 500 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins intre 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste tinand seama de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale condamnatului fata de persoanele aflate in intretinerea sa.
———–
Alin. (3) al art. 61 a fost modificat de pct. 2 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:
a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani.
(5) Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute in alin. (4) si alin. (5).
ART. 62
Amenda care insoteste pedeapsa inchisorii
(1) Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa pedeapsa inchisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute in art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determina in raport de durata pedepsei inchisorii stabilite de instanta si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.
ART. 63
Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii
(1) Daca persoana condamnata, cu rea-credinta, nu executa pedeapsa amenzii, in tot sau in parte, numarul zilelor-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare.
(2) Daca amenda neexecutata a insotit pedeapsa inchisorii, numarul zileloramenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare, care se adauga la pedeapsa inchisorii, pedeapsa astfel rezultata fiind considerata o singura pedeapsa.
(3) In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, in conditiile alin. (1) si alin. (2), unei zile-amenda ii corespunde o zi de inchisoare.
ART. 64
Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii
(1) In cazul in care pedeapsa amenzii nu poate fi executata in tot sau in parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtamantul acesteia, instanta inlocuieste obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Unei zile-amenda ii corespunde o zi de munca in folosul comunitatii.
(2) Daca amenda inlocuita conform dispozitiilor alin. (1) a insotit pedeapsa inchisorii, obligatia de munca in folosul comunitatii se executa dupa executarea pedepsei inchisorii.
(3) Coordonarea executarii obligatiei de munca in folosul comunitatii se face de serviciul de probatiune.
(4) Executarea muncii in folosul comunitatii dispusa in conditiile alin. (1) inceteaza prin plata amenzii corespunzatoare zilelor-amenda ramase neexecutate.
(5) Instanta inlocuieste zilele-amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare, daca:
a) persoana condamnata nu executa obligatia de munca in folosul comunitatii in conditiile stabilite de instanta;
b) persoana condamnata savarseste o noua infractiune descoperita inainte de executarea integrala a obligatiei de munca in folosul comunitatii. Zilele-amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii la data condamnarii definitive pentru noua infractiune, inlocuite cu inchisoarea, se adauga la pedeapsa pentru noua infractiune.
———–
Lit. b) a alin. (5) al art. 64 a fost modificata de pct. 3 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(6) Daca persoana condamnata, aflata in situatia prevazuta in alin. (1), nu isi da consimtamantul la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, amenda neexecutata se inlocuieste cu pedeapsa inchisorii conform art. 63.

CAP. III
Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare

SECTIUNEA 1
Pedeapsa accesorie
ART. 65
Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si d)-o), a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara.
———–
Alin. (1) al art. 65 a fost modificat de pct. 4 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(2) In cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta in interzicerea de catre instanta a exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a)-o) sau a unora dintre acestea.
———–
Alin. (2) al art. 65 a fost modificat de pct. 4 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
(4) In cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie avand continutul prevazut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune in executare la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.
———–
Alin. (4) al art. 65 a fost modificat de pct. 4 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
SECTIUNEA a 2-a
Pedepsele complementare

ART. 66
Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta in interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati sociale, in conditiile stabilite de instanta de judecata.
(2) Cand legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b).
(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevazuta in alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci cand exista motive intemeiate de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa in pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care urmeaza a fi expulzata.
(5) Cand dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevazute in alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizeaza in concret continutul acestei pedepse, tinand seama de imprejurarile cauzei.
ART. 67
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savarsita.
(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei nu se aplica in cazul in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
ART. 68
Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi incepe:
a) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
(2) In cazul in care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei se executa la data liberarii.
(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, pentru alte motive decat savarsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau inlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.
ART. 69
Degradarea militara
(1) Pedeapsa complementara a degradarii militare consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(2) Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.
(3) Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere pentru infractiuni savarsite cu intentie, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.
ART. 70
Publicarea hotararii definitive de condamnare
(1) Publicarea hotararii definitive de condamnare se poate dispune cand, tinand seama de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea savarsirii altor asemenea infractiuni.
(2) Hotararea de condamnare se publica in extras, in forma stabilita de instanta, intr-un cotidian local sau national, o singura data.
(3) Publicarea hotararii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fara a se dezvalui identitatea altor persoane.

CAP. IV
Calculul duratei pedepselor

ART. 71
Durata executarii
(1) Durata executarii pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua in care condamnatul a inceput executarea hotararii definitive de condamnare.
(2) Ziua in care incepe executarea pedepsei si ziua in care inceteaza se socotesc in durata executarii.
(3) Perioada in care condamnatul, in cursul executarii pedepsei, se afla bolnav in spital intra in durata executarii, in afara de cazul in care si-a provocat in mod voit boala, iar aceasta imprejurare se constata in cursul executarii pedepsei.
(4) Permisiunile de iesire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intra in durata executarii pedepsei.
ART. 72
Computarea duratei masurilor preventive privative de libertate
(1) Perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost condamnat pentru o alta fapta decat cea care a determinat dispunerea masurii preventive.
(2) Perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade si in caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin inlaturarea in tot sau in parte a zilelor-amenda.
(3) In cazul amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii, perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii.
ART. 73
Computarea pedepselor si masurilor preventive executate in afara tarii
(1) In cazul infractiunilor savarsite in conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsa, precum si durata masurilor preventive privative de libertate executate in afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune in Romania.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care pedeapsa executata in afara tarii este amenda.

CAP. V
Individualizarea pedepselor

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale

ART. 74
Criteriile generale de individualizare a pedepsei
(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:
a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
(2) Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevazute in alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

SECTIUNEA a 2-a
Circumstantele atenuante si circumstantele agravante

ART. 75
Circumstante atenuante
(1) Urmatoarele imprejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
d) acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, daca faptuitorul nu a mai beneficiat de aceasta circumstanta intr-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanta atenuanta nu se aplica in cazul savarsirii urmatoarelor infractiuni: contra persoanei, de furt calificat, talharie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuziva, infractiuni contra sigurantei publice, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni contra libertatii religioase si respectului datorat persoanelor decedate, contra securitatii nationale, contra capacitatii de lupta a fortelor armate, infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi, a infractiunilor privind frontiera de stat a Romaniei, a infractiunilor la legislatia privind prevenirea si combaterea terorismului, a infractiunilor de coruptie, infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, a celor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infractiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spalarea banilor, privind activitatile aeronautice civile si cele care pot pune in pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica, privind protectia martorilor, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, a celor privind traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana, privind prevenirea si combaterea pornografiei si a celor la regimul adoptiilor.
———–
Lit. d) a alin. (1) al art. 75 a fost introdusa de pct. 5 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.
ART. 7
Efectele circumstantelor atenuante
(1) In cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.
(2) Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, in cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor atenuante retinute.
ART. 77
Circumstante agravante
Urmatoarele imprejurari constituie circumstante agravante:
a) savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna;
b) savarsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane ori bunuri;
d) savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor;
e) savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savarsirea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, cand a fost provocata in vederea comiterii infractiunii;
g) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta;
h) savarsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte imprejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane in raport cu celelalte.
ART. 78
Efectele circumstantelor agravante
(1) In cazul in care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor pana la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor agravante retinute.
ART. 79
Concursul intre cauze de atenuare sau de agravare
(1) Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, in aceasta ordine.
(2) Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuata, concurs sau recidiva.
(3) Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc conform alin. (1), dupa care limitele de pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin. (2).

SECTIUNEA a 3-a
Renuntarea la aplicarea pedepsei

ART. 80
Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei
(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani.
———–
Lit. d) a alin. (2) al art. 80 a fost modificata de pct. 6 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(3) In caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt indeplinite conditiile prevazute in alin. (1) si alin. (2).
ART. 81
Avertismentul
(1) Cand dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment.
(2) Avertismentul consta in prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni.
(3) In caz de concurs de infractiuni se aplica un singur avertisment.
ART. 82
Anularea si efectele renuntarii la aplicarea pedepsei
(1) Persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotarare.
(3) Daca in termen de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei se descopera ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura savarsise anterior ramanerii definitive a hotararii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza si se stabileste pedeapsa pentru infractiunea care a atras initial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicandu-se apoi, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
———–
Art. 82 a fost modificat de pct. 7 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

SECTIUNEA a 4-a
Amanarea aplicarii pedepsei

ART. 83
Conditiile amanarii aplicarii pedepsei
(1) Instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa stabilita, inclusiv in cazul concursului de infractiuni, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor
(3) Amanarea aplicarii pedepsei inchisorii atrage si amanarea aplicarii amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii in conditiile art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amanarea aplicarii pedepsei si atentionarea infr
actorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
———–
Alin. (4) al art. 83 a fost modificat de pct. 8 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

ART. 84
Termenul de supraveghere
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce ii revin, in conditiile stabilite de instanta.
ART. 85
Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
i) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei fara acordul instantei;
j) sa nu ocupe sau sa nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea obligatiei prevazute la alin. (2) lit. b), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
———–
Alin. (3) al art. 85 a fost modificat de pct. 9 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(4) Cand stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. e)-g), instanta individualizeaza, in concret, continutul acestei obligatii, tinand seama de imprejurarile cauzei.
———–
Alin. (4) al art. 85 a fost modificat de pct. 9 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(5) Persoana supravegheata trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 86
Supravegherea
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 85 alin. (2) lit. d)-j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute in art. 85 alin. (2) lit. a)-d), intr-un termen cat mai scurt de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 87
Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, atunci cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.
ART. 88
Revocarea amanarii aplicarii pedepsei
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) In cazul cand, pana la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afara de cazul cand persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca.
(3) Daca dupa amanarea aplicarii pedepsei persoana supravegheata a savarsit o noua infractiune, cu intentie sau intentie depasita, descoperita in termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amanarii si pedeapsa pentru noua infractiune se calculeaza conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni.
(4) Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, instanta poate mentine sau revoca amanarea aplicarii pedepsei. In cazul revocarii, dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
ART. 89
Anularea amanarii aplicarii pedepsei
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus amanarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amanarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 83. Daca se dispune amanarea aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat anterior amanarea aplicarii pedepsei.
ART. 90
Efectele amanarii aplicarii pedepsei
(1) Persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei nu i se mai aplica pedeapsa si nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita, daca nu a savarsit din nou o infractiune pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amanarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare.
(2) Amanarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotarare.

SECTIUNEA a 5-a
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere

ART. 91
Conditiile suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv in caz de concurs de infractiuni, este inchisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, insa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Cand pedeapsa inchisorii este insotita de pedeapsa amenzii aplicate in conditiile art. 62, amenda se executa chiar daca executarea pedepsei inchisorii a fost suspendata sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amanata, dar ulterior amanarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a intemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
ART. 92
Termenul de supraveghere
(1) Durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsa intre 2 si 4 ani, fara a putea fi insa mai mica decat durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculeaza de la data cand hotararea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a ramas definitiva.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce ii revin, in conditiile stabilite de instanta.
ART. 93
Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala;
d) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei, fara acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa intre 60 si 120 de zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca. Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiei prevazute la alin. (3), instanta va consulta informatiile puse la dispozitie periodic de catre serviciul de probatiune cu privire la posibilitatile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probatiune si la nivelul institutiilor din comunitate.
———–
Alin. (4) al art. 93 a fost modificat de pct. 10 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
(5) Condamnatul trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 94
Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute in art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) intr-un termen cat mai scurt de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile care ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
ART. 95
Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.
ART. 96
Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(2) Daca pana la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheata nu indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, afara de cazul in care persoana dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca.
(3) Daca pedeapsa amenzii care a insotit pedeapsa inchisorii in conditiile art. 62 nu a fost executata si a fost inlocuita cu pedeapsa inchisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adauga pedeapsa inchisorii care a inlocuit amenda.
(4) Daca pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a savarsit o noua infractiune, descoperita pana la implinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa principala pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediara.
(6) Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, instanta poate mentine sau revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. In cazul revocarii, dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplica in mod corespunzator.
ART. 97
Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediara, instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei rezultante, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 91. Daca se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
ART. 98
Efectele suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
(1) In cazul in care condamnatul nu a savarsit o noua infractiune descoperita pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.
———–
Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de pct. 11 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(2) Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararea de condamnare.

SECTIUNEA a 6-a
Liberarea conditionata

ART. 99
Conditiile liberarii conditionate in cazul detentiunii pe viata
(1) Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori daca nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
ART. 100
Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii
(1) Liberarea conditionata in cazul inchisorii poate fi dispusa, daca:
a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate.
(2) In cazul condamnatului care a implinit varsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionata, dupa executarea efectiva a jumatate din durata pedepsei, in cazul inchisorii ce nu depaseste 10 ani, sau a cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in alin. (1) lit. b)-d).
(3) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin. (2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins intre data liberarii conditionate si data implinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.
ART. 101
Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) In cazul prevazut in alin. (1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
c) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei;
d) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
e) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
f) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
g) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute in alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse in masura in care nu au fost aplicate in continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
(4) Cand stabileste obligatia prevazuta la alin. (2) lit. d)-f), instanta individualizeaza, in concret, continutul acestei obligatii, tinand seama de imprejurarile cauzei.
———–
Alin. (4) al art. 101 a fost modificat de pct. 12 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(5) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute in alin. (2) lit. a) si lit. b) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute in alin. (2) lit. c)-g) se executa pe toata durata termenului de supraveghere.
(6) Abrogat.
———–
Alin. (6) al art. 101 a fost abrogat de pct. 13 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

ART. 102
Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata supravegherii, datele prevazute in art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acestora.
(3) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi realizata si printr-un sistem electronic de supraveghere, in conditiile prevazute de legea speciala.
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta, daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin.
ART. 103
Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe durata supravegherii au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare sociala.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.
ART. 104
Revocarea liberarii conditionate
(1) Daca pe durata supravegherii persoana condamnata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa.
(2) Daca dupa acordarea liberarii cel condamnat a savarsit o noua infractiune, care a fost descoperita in termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara
(3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul liberarii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata.
ART. 105
Anularea liberarii conditionate
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savarsise o infractiune pana la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In cazul in care, in raport de pedeapsa rezultata, sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Cand, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii liberarii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.
ART. 106
Efectele liberarii conditionate
In cazul in care condamnatul nu a savarsit o noua infractiune descoperita pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.
———–
Art. 106 a fost modificat de pct. 14 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

CAP. I
Dispozitii generale

ART. 15
Trasaturile esentiale ale infractiunii
(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.
ART. 16
Vinovatia
(1) Fapta constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala.
(2) Vinovatie exista cand fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
(3) Fapta este savarsita cu intentie cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savarsita din culpa, cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada.
(5) Exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata produce un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres.
ART. 17
Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune
Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savarsita si prin omisiune, cand:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.

CAP. II
Cauzele justificative

ART. 18
Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca exista vreuna dintre cauzele justificative prevazute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.
ART. 19
Legitima aparare
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.
(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii.
ART. 20
Starea de necesitate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.
(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.
ART. 21
Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.
ART. 22
Consimtamantul persoanei vatamate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei vatamate, daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol.
(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.

CAP. III
Cauzele de neimputabilitate

ART. 23
Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca a fost comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit.
ART. 24
Constrangerea fizica
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
ART. 25
Constrangerea morala
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.
ART. 26
Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de necesitate, care nu si-a dat seama, in momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.
ART. 27
Minoritatea faptuitorului
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor, care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.
ART. 28
Iresponsabilitatea
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
ART. 29
Intoxicatia
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.
ART. 30
Eroarea
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica in mod corespunzator si in cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurari care nu putea fi in niciun fel evitata.
ART. 31
Cazul fortuit
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala al carei rezultat e consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

CAP. IV
Tentativa

ART. 32
Tentativa
(1) Tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul.
(2) Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea.
ART. 33
Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede in mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se reduc la jumatate. Cand pentru infractiunea consumata legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
ART. 34
Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
(1) Nu se pedepseste autorul care, inainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a incunostintat autoritatile de comiterea acesteia, astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata, sau a impiedicat el insusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

CAP. V
Unitatea si pluralitatea de infractiuni

ART. 35
Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
(1) Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.
ART. 36
Pedeapsa pentru infractiunea continuata si infractiunea complexa
(1) Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
(3) Infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea complexa consumata.
ART. 37
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa
Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.
ART. 38
Concursul de infractiuni
(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.
(2) Exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni.
ART. 39
Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni
(1) In caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte si se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:
a) cand s-au stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;
b) cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) cand s-au stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa inchisorii, la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii;
e) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda se aplica pedeapsa inchisorii conform lit. b), la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea, daca prin adaugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoarea stabilite s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
ART. 40
Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente
(1) Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 39.
(2) Dispozitiile art. 39 se aplica si in cazul in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.
(3) Daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.
(5) In cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarare de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o infractiune concurenta, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.
ART. 41
Recidiva
(1) Exista recidiva cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an si pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare.
(2) Exista recidiva si in cazul in care una dintre pedepsele prevazute in alin. (1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala romana, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.
ART. 42
Condamnari care nu atrag starea de recidiva
La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;
b) infractiunile amnistiat
c) infractiunile savarsite din culpa.
ART. 43
Pedeapsa in caz de recidiva
(1) Daca inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(2) Cand inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt savarsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla in stare de recidiva, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(3) Daca prin insumarea pedepselor in conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depasi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile savarsite pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, in locul pedepselor cu inchisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
(4) Cand pedeapsa anterioara sau pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita in stare de recidiva este detentiunea pe viata, se va executa pedeapsa detentiunii pe viata.
(5) Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata se savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate.
(6) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru noua infractiune si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile alin. (1)-(5).
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.
ART. 44
Pluralitatea intermediara
(1) Exista pluralitate intermediara de infractiuni cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata, condamnatul savarseste din nou o infractiune si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva.
(2) In caz de pluralitate intermediara, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.
ART. 45
Pedepsele complementare, pedepsele accesorii si masurile de siguranta in caz de pluralitate de infractiuni
(1) Daca pentru una dintre infractiunile savarsite s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(2) Cand s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(3) Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut:
a) in caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediara se aplica cea mai grea dintre acestea;
b) in caz de recidiva, partea neexecutata din pedeapsa complementara anterioara se adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infractiune.
(4) In cazul condamnarilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa complementara executata pana la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe langa pedeapsa rezultata.
(5) Daca pe langa pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplica dispozitiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultata executandu-se pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
(6) Masurile de siguranta de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, luate in cazul infractiunilor savarsite, se cumuleaza.
(7) Daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplica masura de siguranta cu durata cea mai mare. Masurile de siguranta luate conform art. 112 se cumuleaza.
CAP. VI
Autorul si participantii

ART. 46
Autorul si coautorii
(1) Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala.
(2) Coautori sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala.
ART. 47
Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.
ART. 48
Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.
ART. 49
Pedeapsa in cazul participantilor
Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.
ART. 50
Circumstante personale si reale
(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.
ART. 51
Impiedicarea savarsirii infractiunii
(1) Participantul nu se pedepseste daca, inainte de descoperirea faptei, denunta savarsirea infractiunii, astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata, sau daca impiedica el insusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul denuntarii sau impiedicarii constituie o alta infractiune, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.
ART. 52
Participatia improprie
(1) Savarsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapte prevazute de legea penala la care, din culpa sau fara vinovatie, contribuie cu acte de executare o alta persoana se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(2) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(3) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
(4) Dispozitiile art. 50 si art. 51 se aplica in mod corespunzator.